Afectiuni oftalmologice

Afecțiuni

Clinica Iris

Afecțiunile oftalmologice pot apărea la orice vârstă însă pot fi tratate dacă sunt diagnosticate la timp și abordate corespunzător. Multe dintre problemele ochilor pot fi identificate în urma unui consult, de aceea, vizita periodică la medicul specialist oftalmolog este esențială în menținerea sănătății vederii atât a copiilor cât și a adulților.

Edit Content

Viciile de refracție

Viciile de refracție – miopia, hipermetropia, astigmatismul sunt afecțiuni care apar atunci când ochiul nu este capabil să focalizeze imaginile pe retină, fiind adesea transmise genetic ( unul sau mai multi membri ai familiei au patologia respectivă). Există însă situații când acestea apar la un copil fără istoric familial pozitiv.

Edit Content

Controlul progresiei miopiei

Miopia este afecțiunea oculară care se manifestă prin alterarea vederii la distanță, în timp ce obiectele situate în apropierea ochilor sunt percepute clar . Unii copii sănătoși dezvoltă miopie, în ultimii ani observându-se creșterea procentului de miopi la nivel mondial și reducerea vârstei la care debutează această afecțiune. În mod caracteristic, miopia debutează în primii ani de școlarizare (la vârsta de 6-8 ani), riscul de miopizare fiind mai mare la copiii care au unul sau ambii părinți miopi, în apariția miopiei fiind implicate multiple gene.

Principala cauză a acestei patologii este creșterea excesivă în lungime a globilor oculari. Acest mecanism face ca miopia să progreseze, atâta timp cât lungimea axială a globilor oculari crește, chiar dacă copilul poartă ochelari.

Cum putem controla progresia miopiei la copil?

Nu există o metodă eficientă în toate cazurile de miopie, scopul utilizării acestor terapii fiind de a încetini progresia (cu 40-65 % față de evoluția fără intervenție), reducând astfel riscul de dezvoltare al miopiei mari și al complicațiilor acesteia (dezlipire de retină, glaucom, cataractă).

Selecția metodei revine medicului specialist oftalmolog și depinde de mai multe aspecte precum vârsta copilului, ritmul de progresie, nivelul de cooperare al acestuia la tipul de terapie, diametrul pupilar.

Atropina;
Ortokeratologia sau lentilele de contact moi multifocale;
Lentilele cu segmente de defocalizare incorporate (MiYOSMART);
Timpul petrecut în aer liber ( peste 2 ore/zi sau peste 15 ore/saptamana);

Edit Content

Ambliopia „Ochiul leneș”

Ambliopia reprezintă scăderea acuității vizuale la unul sau la ambii ochi și se datorează deseori nestimulării corespunzătoare a ochiului afectat. În mod normal, vederea este “imprimată” în creier în copilăria timpurie, iar dacă acest proces este întrerupt, ambliopia se instalează. Ambliopia afectează aproximativ 2% din toţi copii, existând deseori un istoric familial pozitiv pentru această afecțiune.

Cu toate că vederea în ochiul ambliop este scăzută chiar și cu ochelari, această afecțiune poate fi reversibilă cu tratament adecvat, ideal dacă copilul este consultat și tratat sub vârsta de 7 ani.

Care sunt cauzele ambliopiei?

Cauzele sunt variate și includ:

■ Strabismul: Atunci când ochii nu sunt aliniați, creierul copilului va selecta imaginea ochiului nedeviat pentru a vedea lumea, în timp ce imaginea ochiului deviat va fi “suprimată “.

■ Anizometropia: Această se referă la o diferență de dioptrii între cei doi ochi. Dacă ochelarii nu sunt utilizați, ochiul care trimite imagini neclare la creier (ochiul cu dioptrii mai mari) este la risc de a dezvolta ambliopie.

■ Ocluzia: Orice boală oculară care blochează formarea imaginilor pe suprafaţa din spate a ochiului (retina) poate cauza ambliopie (ex: cataracta congenitala, opacităţi corneene sau ptoza palpebrala).

■ Nistagmusul: Pacienții care prezintă “ochii jucăuși” nu pot focaliza corect atunci când privesc obiectele, factor ce determină instalarea ambliopiei.

Care sunt semnele de ambliopie?

Cu excepţia cazului în care o anomalie oculară este evidentă (de exemplu:strabismul, ptoza palpebrală sau o cataractă densă), ambliopia nu produce semne evidente. Când un singur ochi este afectat, copilul nu se va plânge, de obicei, de vedere înceţoşată și nici nu va prezenta un comportament neobişnuit. Din fericire, în cazul copiilor mici supuși consultației de screening vizual efectuată de un oftalmolog pediatru, ambliopia poate fi detectată și tratată. Metodele de testare ale vederii copilului sunt adaptate vârstei, deci ideea că un copil este “prea mic “pentru a fi adus la o consultație este una eronată.

Ambliopia poate fi tratată?

Da. Cheia pentru un tratament de succes al ambliopiei este detectarea timpurie a acesteia (a se vedea screeningul vizual pentru mai multe informaţii) . În cazul în care ambliopia este cauzată de o deviație a ochiului (strabism), ocluzia (acoperirea cu pansament a ochiului bun) este recomandată, asociată sau nu cu alte metode de tratament. În cazul în care ambliopia este dată de anizometropie (diferența de dioptrii între ochi), sunt prescriși ochelarii, în combinaţie cu ocluzia. Dacă există o cataractă sau alte anomalii oculare, chirurgia corespunzătoare pot fi recomandată.

Ocluzia ochiului ”bun” este principala metodă de tratament a ambliopiei și cea mai eficientă. Ea se realizează cu ocluzoare speciale care aderă la pielea din jurul ochilor. Ocluzoarele purtate peste ochelari sunt mai puţin eficiente şi doar ocazional recomandate.

În cazul în care un copil refuză ocluzia, picăturile cu “atropina” pot fi utile în anumite condiţii. Atropina este instilata în ochiul “bun” pentru a “încețoșa” temporar vederea acestui ochi, ceea ce permite copilului să folosească preferențial ochiul cu ambliopie. Indiferent de varianta aleasă, copilul va trebui reevaluat periodic. În general, cu cât copilul este mai mic cu atât mai bine răspunde la terapia ambliopiei. După varsta de 7-8 ani, recuperarea vederii în ochiul ambliop are șanse reduse de reușită .

Ce se întâmplă dacă copilul refuză portul ocluzorului?

Nu este neobişnuit ca un copil cu ambliopie sa refuze portul plasturelui. Portul ocluzorului ar trebui să înceapă într-o perioadă când părintele își poate dedica toată atenția copilului,când copilul este odihnit și binedispus. De obicei, primele zile sunt cele mai dificile. Copilul trebuie angrenat în jocuri sau alte activități interesante atunci când se începe portul ocluzorului. Integrarea copilului într-un grup de copii care efectuează același tip de tratament și participarea acestuia la activități de corectare a ambliopiei au adesea un efect benefic și fac copilul mai cooperant.

Poate fi ambliopia corectată prin operație?

Nu. Operația poate corecta viciul de refractie (numărul dioptriilor), deviația ochilor (strabismul) sau alte anomalii oculare. Întrucât vederea este un proces care se dezvolta la nivelul creierului, corectia ambliopiei trebuie să includă metode care să stimuleze dezvoltarea vederii ochiului “leneș” la nivel cerebral (ex. ocluzia). Corecția cauzei ambliopiei ar putea ajuta la menținerea pe termen lung a vederii în ochiul “lenes” după încheierea terapiei de dezambliopizare.

Dacă ambliopia nu este tratată poate afecta și ochiul sănătos?

În general, ambliopia afectează un singur ochi. Dezavantajos este faptul ca acel copil, mai ales dacă are vederea foarte redusă în ochiul “leneș”, nu va avea vedere tridimensionala si va fi restricționat ca adult de la practicarea anumitor meserii .

În cazul în care copilul sau părintele are ambliopie, ar trebui ca fraţii/copii acestuia să fie evaluați de către un oftalmolog pediatru?

Toți frații copiilor diagnosticați cu ambliopie sau copii care au părinți cu un “ochi leneș” ar trebui examinați de către un oftalmolog în jurul vârstei de 1 an.

Edit Content

Strabismul la copii

Strabismul reprezintă deviația unuia sau a ambilor ochi alternativ din poziția lor normală. Cu alte cuvinte, axele celor doi ochi nu sunt paralele, adică ochii nu privesc în aceeași direcție).

În funcție de direcția în care deviază ochiul, strabismul poate fi:

Convergent – ochiul deviază spre nas
Divergent – ochiul deviază spre temporal (în afară)
Hipertropii – ochiul deviază in sus
Hipotropii – ochiul deviază in jos

Strabismul convergent congenital

Strabismul convergent congenital este un tip de strabism în care ochii sunt “incrucișați”, adică, în timp ce un ochi se uită drept înainte, celălalt ochi este deviat spre nas. Unii copii pot prezenta deviația alternantă când a unui ochi, cand a celuilalt, semn că sunt folosiți, pe rand, ambii ochi (semn favorabil). Alții prezintă deviația constanta a aceluiași ochi (semn nefavorabil), ceea ce duce la excluderea ochiului deviat de către creier, prin nefolosirea lui aparand ambliopia ( vederea scăzută în ochiul deviat).

În primele luni de viaţă deviația intermitentă a ochilor este normală. Dacă alinierea anormală a ochilor persistă și după primele 4-6 luni, un consult efectuat de un oftalmolog pediatru este obligatoriu.

Deși cauza este necunoscută, se crede că problema de bază constă în incapacitatea creierului de a coordona mişcarea ochilor.

Tratamentul strabismului convergent congenital constă de obicei în intervenţie chirurgicală. Înainte de operaţie și alţi factori trebuie să fie luați în considerare. Dacă ambliopia (vederea scăzută) este prezentă, trebuie să fie tratată imediat. Acest lucru este realizat prin ocluzia (acoperirea) ochiul bun pentru a forța creierul sa utilizeze ochiul cu vederea scăzută. Deși nu va corecta deviația ochiului, ci va egaliza vederea celor doi ochi, îmbunătăţind rezultatul intervenției chirurgicale. Atunci când există o hipermetropie semnificativă, ochelarii trebuie să fie prescriși, “purtarea ochelarilor” putand diminua deviația strabică. Corecţia chirurgicală are nu numai rolul de a îmbunătăţi aspectului copilului (rol estetic ). Atunci când ochii sunt aliniati greşit în copilărie, vederea binoculară (capacitatea creierului de a folosi cei doi ochi împreună), nu se dezvoltă. Prin alinierea precoce a ochilor există șansa ca acel copil să prezinte vedere binoculară.

Chiar şi după o intervenţie chirurgicală de succes, urmărirea periodică a copilului de către un oftalmolog pediatru este necesară.

Strabismul convergent acomodativ

Strabismul convergent acomodativ se referă la o “încrucișare” a ochilor cauzată de hipermetropie. Copiii care sunt hipermetropi focalizează automat obiectele la distanţă şi de aproape prin “acomodație”. La unii copii care sunt hipermetropi, acest efort acomodativ este asociat cu un reflex de “încrucișare” a ochilor mai accentuat, cu apariția strabismului convergent acomodativ. Vârsta obişnuită de debut este cuprinsă între 2 şi 4 ani.

Oftalmologul pediatru va efectua toate testele necesare pentru a va confirma dacă copilul dumneavoastră are un strabism convergent acomodativ. Portul ochelarilor scade “efortul acomodativ” și astfel scade și “încrucișarea” reflexă a ochilor. Astfel, strabismul poate chiar sa dispară atâta timp cât copilul poartă ochelarii corecți.

Este chirurgia recomandată? Dacă ochelarii prescriși pentru corectia hipermetropiei fac să dispară devierea ochilor, atunci chirurgia nu este recomandată (copilul va purta ochelarii). Dacă o deviație inestetică persistă și după portul ochelarilor, intervenția chirurgicală este luată în considerare.

De ce este importantă o bună aliniere a ochilor încă din copilărie? În afară de îmbunătăţirea evidentă în aspectul copilului, alinierea corecta a globilor oculari permite creierului dezvoltarea normală a vederii binoculare. O vedere binoculară normală permite o perceptie tridimensională a obiectelor. În plus, un copil cu o aliniere oculară bună este la risc scăzut de a dezvolta ambliopie.

Pseudoesotropia (falsul strabism convergent)

Pseudoesotropia (falsul strabism convergent) se referă la aspectul de ochi “încrucișați’ la un copil ai cărui ochi sunt de fapt perfect aliniați. Acest lucru este frecvent la sugari şi copii mici care au o bază largă, plată a nasului și eventual un pliu cutanat (epicant) care acoperă partea interioară a ochiului, în special atunci când copilul privește spre partea nazală. Odată cu maturizarea feței pielea se deplasează la distanța de ochi, eliminând astfel aspectul de strabism convergent

Strabismul divergent (exotropia)

Exotropia se referă la o deviație a ochilor spre exterior. Deşi, de obicei, exotropia debutează în jurul varstei de 2-4 ani, ea poate să apară totuși la orice vârstă.

Care sunt semnele de exotropie?

O deviație spre exterior a ochilor poate fi semnul primar. Iniţial, această formă de strabism poate fi văzută numai atunci când copilul este obosit. De obicei, deviația se observă mai mult atunci când copilul se uită la distanţă şi nu la fel de mult atunci când obiectul fixat este aproape. Unii copii cu exotropie închid un ochi la lumina puternica si uneori se plâng de vedere dubla.

Cum se diagnostichează?

Oftalmologul pediatru va efectua toate testele necesare pentru a stabili dacă copilul dumneavoastră are o exotropie.

Este chirurgia necesară?

Pentru a îmbunătăţi alinierea oculară, chirurgia poate fi recomandată în anumite situații:

■ Dacă exotropia este prezentă mai mult de 50% din fiecare zi;

■ În cazul în care frecvenţa exotropiei se agravează în timp și nu răspunde la un tratamentul ortoptic;

■ Dacă există o exotropie semnificativă și inestetica;

■ Dacă există dovezi de alterare a “vederii binoculare.” Acest lucru se referă la capacitatea creierului de a folosi ambii ochi împreună ca o singură unitate. Printre alte beneficii, aceasta permite percepția optimă a profunzimii obiectelor. În cazul în care niciunul dintre aceste criterii nu este îndeplinit, intervenţia chirurgicală nu este recomandată, alternativele fiind exercițiile ortoptice sau chiar simpla observație.

Evoluția exotropiei poate fi variabilă: poate fi staționară, poate sa se amelioreze sau să se agraveze.

Edit Content

Strabismul adultului

Strabismele adultului pot fi de mai multe tipuri:

■ Strabismul este prezent din copilărie și nu a fost corectat.

■ Strabismul a apărut din copilarie, a fost corectate chirurgical, dar o deviație a persistat sau a reapărut

■Strabismul debutează la vârsta de adult cauzele posibile fiind: traumatisme orbito craniene, accidente vasculare cerebrale, diabetul zaharat, paralizii de nervi cranieni, boli inflamatorii sau tumorale ale creierului, anevrisme intracraniene, miastenia gravis, boli endocrine (oftalmopatia tiroidiana) sau intervenţii chirurgicale oculare(chirurgia cataractei, dezlipirii de retină).

Cum se manifestă strabismul la adult?

Dacă deviația ochilor a survenit în copilărie pacientul poate fi asimptomatic și poate avea sau nu ambliopie (vedere scăzută în ochiul care deviază mai frecvent).

Dacă strabismul debutează la vârsta de adult, pacientul acuză diplopie (vedere dublă) și poate prezenta o poziție normală a capului (torticolis) sau își acoperă un ochi pentru a contracara vederea dublă. Diplopia semnifică percepția de către pacient a doua imagini ale aceluiași obiect. Ea apare atunci cand ochii care au fost inițial cu axe paralele, își pierd alinierea normală. Diplopia nu apare la copilul mic întrucat creierul acestuia elimină imaginea ochiului deviat, fenomen care nu mai este posibil și la adult.

Ce opțiuni de tratament există?

Strabismele adultului pot fi tratate medical sau chirugical în funcție de caz:

Ochelarii cu lentile prismatice– elimină vederea dublă, principalul element de disconfort al strabismului debutat la vârsta adultă. Sunt utili pe durata de așteptare a recuperării strabismelor paralitice sau la pacienții care refuză sau au contraindicații pentru intervenția chirurgicală.
Intervenția chirurgicală - are ca scop alinierea globilor oculari (deci corecția din punct de vedere estetic) și eliminarea diplopiei (implicit și a torticolisului posibil asociat); vezi chirurgia strabismului.

Toxina botulinica- în cazuri selectate

Chirurgia Strabismului

Chirurgia strabismului implică o intervenție chirurgicală asupra mușchilor care deplasează ochiul în diverse direcții, cu scopul de a crește sau reduce forța acestora.

Acest tip de operație se poate realiza în conditii de anestezie generala (mai ales la copii) dar si locoregionale (la adulti).

Operația constă în realizarea unei incizii foarte mici la nivelul membranei clare care acoperă partea alba a ochiului (conjunctiva). Prin aceasta incizie se localizează și se intervine asupra mușchiului oculomotor. Interiorul globului ocular nu este afectat în timpul acestui tip de intervenţie chirurgicală (operația se desfășoară la “suprafața “ ochiului).

Se operează doar ochiul deviat?

Depinde. Interventia chirurgicală poate fi efectuată pe unul sau pe ambii ochi, pe un număr variabil de muschi, în funcție de fiecare caz în parte. Chiar dacă strabismul afectează un singur ochi, chirurgul poate decide interventia chirurgical ape ambii ochi.

Este nevoie de mai multe operații?

În majoritatea cazurilor o singură intervenție chirurgicală rezolvă strabismul, însă există situații când este mai prudent ca strabismul să fie corectat în mai mulți pași pentru a evita supracorecțiile (corectii excesive), sau când rezultatul estetic după prima operație nu este mulțumitor, necesitând și o a doua intervenție chirurgicală.

La ce varstă poate fi operat strabismul?

Practic corecția chirurgicală a strabismului se poate face aproape la orice vârstă. Uneori, operația este recomandată precoce, chiar la sugar, copilul având șansa dezvoltării vederii binoculare normale (vederea tridimensionala fiind etapa ei cea mai evoluată).

Rezultatul operației este constant toata viața?

Chiar dacă intervenția chirurgicală inițială este corectă și are rezultatul așteptat (ochi aliniați), unii pacienți pot prezenta după cațiva ani sau decenii reapariția deviației strabice sau devierea ochiului în direcție opusă, ceea ce necesită o nouă intervenție chirurgicală corectoare.

Sunt posibile complicații operatorii?

Orice intervențiie chirurgicală prezintă teoretic riscuri legate de anestezie sau de operația în sine. Practic, chirurgia strabismului se asociază cu o rată extrem de mica a complicațiilor. Cel mai frecvent apar subcorectia strabismului (postoperator mai există o deviație strabică restantă) sau supracorecția (ochiul este deviat postoperator în directive opusă celei inițiale).

La adult există riscul diplopiei (vederii duble) postoperatorii, dar aceasta apare rareori și are, de obicei, character temporar.

La ce sa ne așteptăm postoperator?

Disconfortul postoperator este unul minim. Ochii pot fi roșii și pleoapele pot fi edematiate (umflate), mai ales atunci cand s-a intervenit pe mai mulți muschi la același ochi, însă aceste manifestări dispar in 2-3 saptamani, cu tratament. Firele de sutură sunt resorbabile, deci nu trebuie extrase la distanța de operație, iar cicatricile postoperatorii sunt invizibile cu ochiul liber.

Ochii nu se pansează decât dacă s-a intervenit pe mai mulți mușchi la același ochi, sau în cazul chirurgiei reglabile (vezi mai jos). Timp de 2 saptamani pacientul va urma tratament local cu picături cu antibiotic și antiinflamator.

!!!Atentie: Operația corectează poziția incorectă a globilor oculari, NU face să dispară și dioptriile copilului și NU corectează vederea unui ochi ambliop (ochi “leneș”).

În funcție de fiecare caz, medicul oftalmolog va decide dacă portul ochelarilor mai este necesar și postoperator (frecvent copilul ramane cu ochelari), precum și valoarea dioptriilor din ochelari.

La copil, operația NU semnifică finalul tratamentului. Copilul va fi urmărit periodic în scopul tratării altor tulburări asociate strabismului (ex.:ambliopie, tulburări ale vederii binoculare, vicii de refractie).

Ce este chirurgia reglabilă?

Este un tip de intervenție chirurgicală aplicabilă la adultul cooperant, la care rezultatul postoperator este mai puțin predictibil și la care se dorește posibilitatea de modificare a rezultatului postoperator prin manevre care se aplica fie în aceeași zi, fie în ziua consecutivă celei operatorii. În chirurgia reglabilă tehnică este similară celei standard, cu excepţia faptului că nodurile de sutură sunt plasate astfel încât să fie accesibile chirurgului și la cateva ore după operație. Dacă alinierea oculară nu este satisfăcătoare, nodurile pot fi strânse sau relaxate la cateva ore după operație. Aceşti paşi finali sunt realizati cu pacientul treaz şi cu suprafaţa ochiului anesteziată cu picături.

Edit Content

Obstrucția canalului nazolacrimal

Lacrimile ajută la curățarea și lubrifierea globului ocular. Ele sunt produse de glandele lacrimale și ajung la nivelul ochiului prin mici ducte ce se deschid la nivelul pleoapelor. După lubrifierea ochiului, lacrimile se scurg în mod normal prin două orificii mici (puncte lacrimale), situate la nivelul colțului interior al pleoapelor (superioară și inferioară). De acolo, lacrimile se scurg în nas prin intermediul canalului nazolacrimal. Acesta este motivul pentru care ne “curge nasul” atunci când plângem!

Sugarii cu obstrucție de canal nazolacrimal au de obicei un blocaj la cel mai îndepărtat capăt al canalului nazolacrimal, imediat înainte de orificiul de deschidere a acestuia în nas, ceea ce împiedica drenajul normal al lacrimilor în nas, cu acumularea lacrimilor la nivelul ochiului. Bacteriile existente la nivelul regiunii oculare au tendinţa să se înmulțească în aceste condiții, provocând o secreție purulentă, mai abundentă la trezirea din somn a copilului .

Aproximativ 6% din nou-născuți se nasc cu o obstrucție de canal nazolacrimal care afectează unul sau ambii ochi și care se poate manifesta tot timpul sau intermitent.

Care sunt simptomele unei obstrucții de canal nazolacrimal?

Deoarece copii nu produc lacrimi în primele saptămâni de viață, obstrucția canalului nazolacrimal poate să treacă neobservată la naștere. Următoarele sunt cele mai frecvente semne, însă fiecare copil poate prezenta manifestări diferite:

Lacrimile “băltesc” în colțul interior al ochiului copilului;
Lacrimile “curg” pe obrazul copilului;
Secreție mucoasă sau galbuie la nivelul ochiului;
Ochi roșu;

Uneori, aceste semne apar doar când copilul plânge sau dacă acesta este expus la vânt sau frig (condiții ce stimulează producția de lacrimi).

!!! Semnele obstrucției de canal nazolacrimal sunt similare altor boli oculare, unele cu prognostic grav.Consultați întotdeauna un oftalmolog pediatru pentru diagnostic, indiferent de vârsta copilului .

Cum este diagnosticată afecțiunea?

Obstrucția de canal nazolacrimal este de obicei diagnosticată pe baza unui istoric medical complet și a examinarii ochiului copilului de către oftalmologul pediatru.

În ce constă tratamentul?

Tratamentul specific va fi stabilit de medicul oftalmolog în funcție de mai mulți factori:

Vârsta copilului, starea de sănătate, istoricul medical;
Gravitatea afecțiunii;
Toleranța copilului la anumite medicamente sau proceduri.

În numeroase cazuri obstrucția de canal nazolacrimal se rezolvă spontan pană la vârsta de 1 an. De obicei se recomandă un tratament conservator care constă în:

■ masajul sacului lacrimal (aşa cum este demonstrat de către medic).

■ antibiotic sub forma de picături dacă sunt asociate și semne de infecție.

■ sondajul și spălarea canalului nazolacrimal sunt proceduri care se efectuează dacă semnele de obstrucție persistă și sub tratamentul cu antibiotic și masaj local efectuat. Această procedură este efectuată în condiţii optime atunci când copilul este nemişcat și este sub anestezie de scurtă durată pe “mască”, sau sub anestezie locală în cazul celor mici. Nu există incizii sau cicatrici date de această manevră și nici un disconfort ulterior semnificativ. Medicul poate astfel să confirme existența obstrucției și să acționeze asupra ei. Deşi vârsta la care se recomandă primul sondaj rămâne un subiect controversat, rata de succes a intervenției este mai mare dacă sondajul se efectuează înaintea vârstei de 1 an. În cazul în care primul sondaj nu rezolvă problema, intervenția poate fi repetată.

■ La copiii la care nici una dintre metodele de mai sus nu are success se recomandă tratament chirurgical.

Edit Content

CHALAZION

Chalazionul este o “tumoretă” nedureroasă localizată la nivelul pleoapelor, cauzată de blocarea unor glande din pleoape.

Cum se manifestă?

Următoarele sunt cele mai frecvente semne ale unui chalazion, însă ele pot varia de la un copil la altul.

Un mic nodul ce se poate simți în pleoapă
Un oarecare grad de edem (umflare) a pleoapei, nedureros
Disconfort ușor la nivelul pleoapei

Uneori, chalazionul este confundat cu orjeletul (“ulciorul”), care este o infecție la nivelul foliculilor piloși ai genelor, caz în care pleoapa este dureroasă și evacuarea de puroi poate să apară.

Tratament

Antibiotic și antiinflamator – aplicații locale.
Chirurgia poate fi necesară dacă chalazionul nu remite sub tratamentul local medicamentos.

Edit Content

Orjeletul „Ulciorul”

Orjeletul este o infecție la nivelul glandelor sebacee de la nivelul pleoapelor, cauzată cel mai mai frecvent de o bacterie numita Stafilococ aureus.

Cum se manifestă?

Următoarele sunt cele mai frecvente semne ale unui orjelet, însă ele pot varia de la un copil la altul:

Edemul (umflarea) pleoapei
Roșeață la nivelul pleoapei
Durere locală
Căldură locală
Evacuare de puroi la nivelul leziunii

Tratament

Comprese reci la nivelul pleoapei, de mai multe ori pe zi
Tratament antibiotic local
Toaletă locală zilnică

Edit Content

Miopia

Este una dintre cele mai frecvente condiții în rândul populație și se referă la dificultatea de a vedea la distanță, chiar dacă vederea de aproape este una foarte precisa. Miopia apare atunci când globul ocular are formă alungită, astfel că imaginea unui obiect nu se formează pe retină, ci în fața acesteia. Miopia apare în general în jurul vârstei de 7-8 ani, fiind o afecțiune a cărei evoluție implică creșterea dioptriilor odată cu creșterea în lungime a globului ocular, indiferent dacă ochelarii sunt prescriși sau nu. Miopia benignă (a școlarului) nu depășește de obicei valoare de -7,00 dioptrii pe când cea malignă este prezentă încă de la naștere și poate atinge valori de până la – 40,00 dioptrii.

Care sunt simptomele miopiei la copii?

Miopia implică purtarea ochelarilor cu dioptrii potrivite și poate fi corectată doar prin intervenții chirurgicale specializate, la vârsta adultă.

Edit Content

Astigmatismul

Astigmatismul este viciul de refracție care se definește prin suprafața neregulată a corneei ( țesutul transparent situat in fata irisul). Vederea este încețoșată, dublată sau distorsionată din cauza că lumina este răspândită în mai multe puncte pe retină. Afecțiunea poate fi asimptomatică sau poate fi asociată cu cefalee, oboseală, dificultăți de citire sau lipsa interesului școlar și afectează atât vederea de aproape cât și cea la distanță.

Care sunt simptomele astigmatismului la copii?

De ce sunt prescriși ochelarii de vedere la copii?

În cele mai multe cazuri, copiilor le sunt prescriși ochelari de vedere pentru a corecta viciile de refracție descrise mai sus, aducând imaginea obiectului privit pe retină și asigurând astfel o vedere clară.
Ambliopia sau „ochiul leneș” este un alt caz relativ frecvent întâlnit în rândul copiilor în care medicii specialiști prescriu ochelari de vedere. Ambliopia este condiția în care dezvoltarea vederii la nivelul creierului este alterată, deoarece unul sau ambii ochi nu primesc stimulare vizuală corectă. Una din cauzele afecțiunii este diferența de dioptrii dintre cei doi ochi. Spre exemplu, un ochi poate avea astigmatism în timp ce celălalt să fie sănătos. Imaginea neclară a ochiului cu astigmatism va fi eliminată la nivel cortical, cei doi ochi fiind în competiție. Ochelarii, prin urmare, sunt necesari pentru a trata sau a preveni ambliopia.
În cazul anumitor tipuri de strabism (strabismul indus de hipermetropie), purtarea ochelarilor poate duce la dispariția deviației ochilor.
Prescrierea ochelarilor cu lentile prismatice în cazul pacienților cu vedere dublă (diplopie) poate corecta sau chiar elimina acest simptom.

Edit Content

Hipermetropia

Este o condiție oftalmologică care ar putea necesita purtarea ochelarilor de vedere. Aceasta este un viciu de refracție în care imaginea obiectului nu este focalizată pe retină ci în spatele acesteia, fenomen datorat adesea unui glob ocular turtit (mai scurt). În cazul copiilor, o anumită valoare a hipermetropiei este normală și nu necesită purtarea ochelarilor. In cazurile în care valorile hipermetropiei sunt foarte mari, acuitatea vizuală scade și se impune corecție optică.

Dacă hipermetropia se asociază cu strabismul convergent, portul ochelarilor este indicat chiar și la valori considerate normale pentru vârsta copilului.

Care sunt simptomele hipermetropiei la copii?

Dureri de cap;
Oboseală;
Deviație oculară;
Dureri oculare, senzație de arsură și oboseală oculară;
Tendința de a privi obiectele apropiate cu ochii intredeschiși;
Dificultăți școlare.

De ce sunt prescriși ochelarii de vedere la copii?

În cele mai multe cazuri, copiilor le sunt prescriși ochelari de vedere pentru a corecta viciile de refracție descrise mai sus, aducând imaginea obiectului privit pe retină și asigurând astfel o vedere clară.
Ambliopia sau „ochiul leneș” este un alt caz relativ frecvent întâlnit în rândul copiilor în care medicii specialiști prescriu ochelari de vedere. Ambliopia este condiția în care dezvoltarea vederii la nivelul creierului este alterată, deoarece unul sau ambii ochi nu primesc stimulare vizuală corectă. Una din cauzele afecțiunii este diferența de dioptrii dintre cei doi ochi. Spre exemplu, un ochi poate avea astigmatism în timp ce celălalt să fie sănătos. Imaginea neclară a ochiului cu astigmatism va fi eliminată la nivel cortical, cei doi ochi fiind în competiție. Ochelarii, prin urmare, sunt necesari pentru a trata sau a preveni ambliopia.
În cazul anumitor tipuri de strabism (strabismul indus de hipermetropie), purtarea ochelarilor poate duce la dispariția deviației ochilor.
Prescrierea ochelarilor cu lentile prismatice în cazul pacienților cu vedere dublă (diplopie) poate corecta sau chiar elimina acest simptom.

Articole

Noutați oftalmologice

Sugestii pentru un consult oftalmologic plăcut la copilul mic

Vizitele la doctor sunt parte din viața fiecărui copil, dar uneori pot fi inconfortabile sau pline de teamă pentru copil și dificile pentru părinți.Iată câteva sugestii pentru un consult cât mai plăcut: Când faceți programarea, evitați orele de somn ale copilului sau orele la care copilul dumneavoastră este obosit.