Strabismul reprezintă deviația unuia sau a ambilor ochi alternativ din poziția lor normală. Cu alte cuvinte, axele celor doi ochi nu sunt paralele, adică ochii nu privesc în aceeași direcție).
În funcție de direcția în care deviază ochiul, strabismul poate fi:
Strabismul convergent congenital este un tip de strabism în care ochii sunt “incrucișați”, adică, în timp ce un ochi se uită drept înainte, celălalt ochi este deviat spre nas. Unii copii pot prezenta deviația alternantă când a unui ochi, cand a celuilalt, semn că sunt folosiți, pe rand, ambii ochi (semn favorabil). Alții prezintă deviația constanta a aceluiași ochi (semn nefavorabil), ceea ce duce la excluderea ochiului deviat de către creier, prin nefolosirea lui aparand ambliopia ( vederea scăzută în ochiul deviat).
În primele luni de viaţă deviația intermitentă a ochilor este normală. Dacă alinierea anormală a ochilor persistă și după primele 4-6 luni, un consult efectuat de un oftalmolog pediatru este obligatoriu.
Deși cauza este necunoscută, se crede că problema de bază constă în incapacitatea creierului de a coordona mişcarea ochilor.
Tratamentul strabismului convergent congenital constă de obicei în intervenţie chirurgicală. Înainte de operaţie și alţi factori trebuie să fie luați în considerare. Dacă ambliopia (vederea scăzută) este prezentă, trebuie să fie tratată imediat. Acest lucru este realizat prin ocluzia (acoperirea) ochiul bun pentru a forța creierul sa utilizeze ochiul cu vederea scăzută. Deși nu va corecta deviația ochiului, ci va egaliza vederea celor doi ochi, îmbunătăţind rezultatul intervenției chirurgicale. Atunci când există o hipermetropie semnificativă, ochelarii trebuie să fie prescriși, “purtarea ochelarilor” putand diminua deviația strabică. Corecţia chirurgicală are nu numai rolul de a îmbunătăţi aspectului copilului (rol estetic ). Atunci când ochii sunt aliniati greşit în copilărie, vederea binoculară (capacitatea creierului de a folosi cei doi ochi împreună), nu se dezvoltă. Prin alinierea precoce a ochilor există șansa ca acel copil să prezinte vedere binoculară.
Chiar şi după o intervenţie chirurgicală de succes, urmărirea periodică a copilului de către un oftalmolog pediatru este necesară.
Strabismul convergent acomodativ se referă la o “încrucișare” a ochilor cauzată de hipermetropie. Copiii care sunt hipermetropi focalizează automat obiectele la distanţă şi de aproape prin “acomodație”. La unii copii care sunt hipermetropi, acest efort acomodativ este asociat cu un reflex de “încrucișare” a ochilor mai accentuat, cu apariția strabismului convergent acomodativ. Vârsta obişnuită de debut este cuprinsă între 2 şi 4 ani.
Oftalmologul pediatru va efectua toate testele necesare pentru a va confirma dacă copilul dumneavoastră are un strabism convergent acomodativ. Portul ochelarilor scade “efortul acomodativ” și astfel scade și “încrucișarea” reflexă a ochilor. Astfel, strabismul poate chiar sa dispară atâta timp cât copilul poartă ochelarii corecți.
Este chirurgia recomandată? Dacă ochelarii prescriși pentru corectia hipermetropiei fac să dispară devierea ochilor, atunci chirurgia nu este recomandată (copilul va purta ochelarii). Dacă o deviație inestetică persistă și după portul ochelarilor, intervenția chirurgicală este luată în considerare.
De ce este importantă o bună aliniere a ochilor încă din copilărie? În afară de îmbunătăţirea evidentă în aspectul copilului, alinierea corecta a globilor oculari permite creierului dezvoltarea normală a vederii binoculare. O vedere binoculară normală permite o perceptie tridimensională a obiectelor. În plus, un copil cu o aliniere oculară bună este la risc scăzut de a dezvolta ambliopie.
Pseudoesotropia (falsul strabism convergent) se referă la aspectul de ochi “încrucișați’ la un copil ai cărui ochi sunt de fapt perfect aliniați. Acest lucru este frecvent la sugari şi copii mici care au o bază largă, plată a nasului și eventual un pliu cutanat (epicant) care acoperă partea interioară a ochiului, în special atunci când copilul privește spre partea nazală. Odată cu maturizarea feței pielea se deplasează la distanța de ochi, eliminând astfel aspectul de strabism convergent
Exotropia se referă la o deviație a ochilor spre exterior. Deşi, de obicei, exotropia debutează în jurul varstei de 2-4 ani, ea poate să apară totuși la orice vârstă.
Care sunt semnele de exotropie?
O deviație spre exterior a ochilor poate fi semnul primar. Iniţial, această formă de strabism poate fi văzută numai atunci când copilul este obosit. De obicei, deviația se observă mai mult atunci când copilul se uită la distanţă şi nu la fel de mult atunci când obiectul fixat este aproape. Unii copii cu exotropie închid un ochi la lumina puternica si uneori se plâng de vedere dubla.
Cum se diagnostichează?
Oftalmologul pediatru va efectua toate testele necesare pentru a stabili dacă copilul dumneavoastră are o exotropie.
Este chirurgia necesară?
Pentru a îmbunătăţi alinierea oculară, chirurgia poate fi recomandată în anumite situații:
■ Dacă exotropia este prezentă mai mult de 50% din fiecare zi;
■ În cazul în care frecvenţa exotropiei se agravează în timp și nu răspunde la un tratamentul ortoptic;
■ Dacă există o exotropie semnificativă și inestetica;
■ Dacă există dovezi de alterare a “vederii binoculare.” Acest lucru se referă la capacitatea creierului de a folosi ambii ochi împreună ca o singură unitate. Printre alte beneficii, aceasta permite percepția optimă a profunzimii obiectelor. În cazul în care niciunul dintre aceste criterii nu este îndeplinit, intervenţia chirurgicală nu este recomandată, alternativele fiind exercițiile ortoptice sau chiar simpla observație.
Evoluția exotropiei poate fi variabilă: poate fi staționară, poate sa se amelioreze sau să se agraveze.